Imperialiștii n-au murit – film de competiție
Cinema Victoria a găzduit proiecția a două filme din competiţia pentru marele premiu de anul acesta din cadrul TIFF. Primul, Imperialiştii n-au murit, o producţie S.U.A. din 2010, în regia lui Zeina Durra, prezintă povestea romantică dintre Asya, un mixt din patru naţionalităţi diferite, născută la Paris, artist vizual şi Javier, un doctorand carismatic, specializat în „drept medieval”, din Mexic. Intriga se declanşează într-o seară, la o petrecere, când aceasta află că prietenul ei din copilărie, Faisal, a dispărut, victimă a unei presupuse răpiri de către CIA. Toată acţiunea este concentrată în jurul relaţiei dintre cei doi, urmăriţi în vâltoarea societăţii capitaliste, şi a evenimentelor de violenţă din cauza tensiunilor din zona Liban, Palestina, Israel, Gaza. Fratele protagonistei este prins în războiul din Orient şi aşteaptă salvarea din partea imperialiştilor. În tot acest timp, telespectatorul este martorul unui proces de aşteptare, paranoia pe care Asya o degajă în jurul său. Iubitul său, prin comicul de limbaj şi temperamental contrapunctează la fiecare replică a sa, într-un mod subtil, la care cinefilii prezenţi în sală au râs de fiecare dată. Caracterul celor două personaje principale jucate de Élodie Bouchez, respectiv José Maria de Tavira, sunt astfel construite încât din clasa înaltă a artiştilor, localuri scumpe, spectatorul este plimbat prin situaţii în care umorul ascunde ironia şi drama din spatele situaţiei. Ţi se transmite mereu o stare de ambiguitate, dar şi de luare ca atare, fără a cerceta mai mult.
Asya, trezindu-se terorizată de ideea de a fi contribuit la răpirea prietenului său pentru că i-a făcut o fotografie cu arme de jucărie în mână, prietena sa, mireasă abandonată, care îşi plânge de milă, o zi de naştere tumultuoasă la servitoarea sa acasa, tot mexicană, ironiile la adresa bărbaţilor macho mexicani, taximetristul din Egipt care îi oferă un serviciu de ceai pe nepusă masă, expoziţia unor picturi de-ale sale cu o femeie nudă purtând doar un turban arab pe cap, o curatoare oribilă, o piesă de teatru despre nişte aborigeni – toate aceste scene regăsite în film participă la realizarea unui mozaic cultural complex, din care reies diferenţe de mentalităţi, dar şi neînţelegerea din partea celuilalt. Actorii principali ni se dezvăluie treptat, ascunşi sub hainele de blană, imprevizibili prin replici şi acţiuni. Un film care se urmăreşte uşor şi te face să ieşi relaxat, ambiguu, transpus într-o stare de ciudăţenie absurdă, mai ales după finalul filmului, deşi unul simplu şi previzibil oarecum. Regizoarea a ales elipsele de sunet pentru a puncta conexiunea tensionată sau dimpotrivă, pentru a anula zbuciumul personajului principal, care trăieşt e în altă lume parcă. Film apreciat de public, mai mult pentru umorul său. De remarcat faptul că o mare parte dintre cei aflaţi în sală nu urmăresc filmul până la capăt şi ies din sală imediat ce începe coloana de sfârşit, ceea ce spune multe despre cultura cinefilă.
Această producţie mai poate fi urmărită miercuri, 8 iunie, tot la cinema Victoria, de la 14,30.
Paula Boarță
