Seara trecută în My Way ne-au (în)cântat băieții de la Trupa Veche. Fie că au venit de dragul Zilei Îndrăgostiților sau de dragul vremurilor trecute, oamenii s-au înghesuit pentru a-și retrăi amintirile aduse de seria impresionantă de vechi hituri Vama Veche. Încă de la prima piesă, V.S.T., toată lumea a cântat fiecare vers cu emoție, nederanjați de noua interpretare. De fapt, nici  nu ar avea motive pentru asta, având în vedere că totul e de fapt… cam la fel.

Pentru cei care nu i-au văzut până acum pe cei de la Trupa Veche live, țin să precizez că aceștia au reușit cu siguranță să-i convingă pe toți cei prezenți la concertul de aseară că despărțirea Vama Veche nu i-a afectat cu mai nimic. Bogdan Olaru, solistul trupei, își face treaba exact așa cum trebuie, reușind să trezească publicului aceleași senzații pe care nimeni nu ar fi crezut că altcineva în afară de Tudor Chirilă le-ar putea trezi, mai ales cu aceleași atât de cunoscute melodii pentru care el s-a făcut cunoscut. Sunt sigură că mulți fani au plâns la anunțarea oficială a despărțirii trupei Vama Veche. Sunt sigură că mulți au regretat

că piesele lor preferate, care le acompaniaseră sentimentele până atunci cu atâta precizie, vor fi interpretate de altcineva. Sunt sigură de asemenea că mulți și-au spus că Tudor Chirilă, cu aroganța lui, cu spiritul actoricesc pe alocuri cel puțin aparent exagerat, era totuși, trecând peste toate, singurul care putea să cânte melodiile lor așa. Ei bine… nu. Bogdan Olaru a fost ales din peste 100 de doritori. Iar aseară a demonstrat că poate fi cel puțin la fel de bun ca Tudor. Atunci când a început să cânte, eu făcând parte din tabăra celor care nu-i mai auziseră niciodată live, am putut jura că piesa e playback. Sau că de fapt, acolo, pe scenă, e Tudor Chirilă cel ce cântă. M-am apropiat și am înțeles rapid că nu despre asta era vorba. Solistul are timbrul vocii și inflexiunile înfiorător de asemănătoare cu ale lui Tudor și interpretează piesele exact așa cum publicul și le-ar dori – la fel cum le știau. Ce are însă în plus Bogdan este atitudinea, felul în care comunică cu publicul, mult mai blând și mai apropiat decât a făcut-o vreodată Tudor. Momentele la care Bogdan Olaru s-a detașat puțin de imaginea precursorului său au fost piesele noi, proprii, ale Trupei Vechi. „Deci 20”, „Mamaie” și „Trei Sori” au fost la fel de bine primite ca multe dintre melodiile vechi. Publicul s-a încălzit repede și a cântat fiecare vers cu același entuziasm. Indiferent de vârstă, oamenii s-au distrat, au râs, au dansat, și-au amintit… A fost o seară memorabilă, nostalgică, necesară…

Alături de solistul Bogdan Olaru au urcat aseară pe scenă veteranii Traian Bălănescu la clape și Liviu Mănescu la bass, Doru Cinca la tobe și Bogdan Sandu la chitară electrică. Instrumentiștii noii formule au completat cu brio peisajul extrem de antrenant oferit de simpla lor prezență printre vechii fani Vama Veche, făcându-și însă simțită importanța contribuției. Printre lucrurile care mi-au plăcut mult și care au constituit totodată lucruri neașteptate, a făcut parte interpretarea piesei „Ana”, căreia trupeții i-au oferit un detaliu de fină profunzime. Aceasta a fost cântată de solist în duet cu Traian Bălănescu, care este și compozitorul cunoscutei piese, și a sunat atât de bine,  încât m-a făcut să o primesc ca și cum ar fi fost dintotdeauna așa.

Cu siguranță piesele preferate ale publicului au fost „Vara asta” și „Vama Veche”, care s-au constituit în momentele de maximă agitație. Atmosfera a fost propice genului de eveniment pe care toată lumea îl aștepta. Atuurile trupei au mers mână în mână cu așteptările publicului, iar efectul a fost cel scontat. Sunetul a fost clar, iar melodiile vechi, ca și cele noi, foarte bine primite de cei prezenți. S-ar fi putut umbla puțin și la lumini, pentru a se potrivi mai mult evenimentului, însă nu cred că publicul a făcut din asta o problemă.

La încheierea concertului, trupa a mai fost chemată pe scenă pentru un „bis”, la care au ales să interpreteze încă o dată noua lor melodie, „Trei sori” și „Epilog”. Fiind considerată probabil cea mai romantică piesă a fostei trupe Vama Veche, aceasta din urmă a reușind să ridice toate cuplurile din sală la dans.

În concluzie, pot spune că băieții ăștia au ales să ducă spiritul Vama Veche mai departe, cu talent și responsabilitate, creându-și însă un nume propriu. Iar asta este probabil greu, însă cu siguranță nu imposibil. Nu după concertul de aseară, când în sfârșit, noi, cei care știam toate versurile Vama Veche, am reușit să  înțelegem că nu a fost totul pierdut. Marea reușită a Trupei Vechi este că ne-a făcut să retrăim ani fierbinți, ani trecuți… și în sfârșit, ne-au făcut să-i iertăm…

Ioana-Cristina TEODORESCU

Foto: Ioana Tăut, Ionuț Hușanu

[View with PicLens]

Articole asemănătoare:

• No Related Posts